Mănăstirea de la Bezdin

Mănăstirea de la Bezdin

Mănăstirea Bezdin este una dintre puţinele mănăstiri ortodoxe sârbe din Romania ce se mai pastreaza încă. Este situată la 36 de kilometri distanţă vest de Arad. Mănăstirea a fost înfiinţată în anul 1539 şi poarta hramul Adormirea Maicii Domnului. La mănăstirea Bezdin se ajunge mergand pe şoseaua Arad-Periam, pe un drum care se ramifică spre dreapta la intrarea în satul Munar.

Construirea mănăstirii a început în 1539. Ea a fost ridicată prin efortul lui Iovan Iaksici, un locuitor al oraşului Nădlac şi a familiei sale. Ulterior, acesta s-a mutat şi a trăit la Bezdin. În timpul ocupaţiei otomane a Banatului ctitoria lui a fost incendiată de turci, însă călugării nu au părăsit-o. Ei au construit o biserică de lemn în care au slujit până când s-a ridicat biserica de cărămidă, în stil bizantin, după anul 1690.  În paralel s-a construit şi incinta cu cele zece chilii în care au trăt călugării.

În anul 1753 iconostasul bisericii a fost pictat de Ștefan Tenețchi, cunoscutul pictor arădean de origine sârbă. Picturi deosebite au fost realizate în perioada 1912-1922, când la Bezdin a lucrat marele pictor sârb Ștefan Alexici. O parte dintre picturile lui Alexici se găsesc la Vicariatul Ortodox Sârb din Timișoara, unde au fost conservate.

Comunitatea sârbă din această zonă a frecventat lăcașul de cult și a ajutat la dezvoltarea și funcționarea lui. Existenţa mănastirii Bezdin a însemnat un moment important în istoria comunităţii sârbeşti din aceasta provincie a Imperiului Austro-Ungar.

Maica Anghelina a fost stareţa Mănăstirii Bezdin până când a încetat din viaţă, în 2014, la vârsta de 85 de ani. A fost un om de excepţie, energică şi lucidă, calmă şi calculată, şi-a dus cu seni­nătate şi cu infinită dragoste şi dăruire viaţa sa monahală. Călăuzită de puterea ei interioară, ajutată de credincioşi,  s-a ocupat singură de această mănăstire şi de cei care i-au trecut pragul, timp de 20 de ani, în ciuda faptului că locul nu a avut nici măcar curent electric până în anul 2000. În semn de recunoaștere pentru eforturile și calitățile sale, Maicii Anghelina i-a fost conferit dreptul de a purta cruce și toiag, cea mai înaltă recunoaștere acordată unei femei ortodoxe trecute la monahism.

Fotografie panoramică din curtea mănăstirii

ALTE POVESTIRI

error: Content is protected !!